Wednesday, October 8, 2014

Scrisoarea nr. 2

Copilul timpului,
Uneori viata te poarta pe meleaguri neasteptate. Increderea e un dar pretios si e rezervat doar celor naivi... Doar oamenii fara experienta mai au curajul sa spere. Te-as sfatui sa fii unul dintre ei dar, omenirea nu este demna de incredere. Visele aduna suflete si despart oameni. Daca visam la fel, poate vom schimba ceva, dar ar trebui sa avem incredere unii in altii, ceea ce, uneori imi pare imposibil.
Nu voi fi niciodata capabila sa zambesc fals si sa arat incredere unor oameni care nu ma inspira. Si, desi de cele mai multe ori gresesc, prefer sa pierd o prietenie, decat o viata, orice, dar nu o mama. Copilul timpului, daca in viata nu vei reusi sa deosebesti binele de rau, atunci fereste-te de orice. Lucrurile importante se intorc! Le vei recunoaste!
Cu drag,
Lin.

No comments:

Post a Comment