File din viață

Ceva lipseste din mine... Nu ceva din trecut... Ala e istorie... Dar ceva din prezent. Nu stiu ce ar putea fi... Dar nu am chef de nimic... Bantui prin viata... Eu functionez in anotimpuri. Dupa o anumita perioada de timp ceva se strica. Sau poate observ eu ca ceva e stricat doar din cand in cand. Nu stiu,,, Nu inteleg ce imi lipseste. Cheful cu siguranta... Dar aceasta lipsa de chef, de vointa trebuie sa fie provocata de ceva...

Un pic de ieri cu un strop de „imi este dor”...

E ora 1:01 și mă gândesc la tine. Nimic nou la orizont. Știi? Mi-a venit în minte ultima seară pe care am petrecut-o împreună, acum două săptămâni, înainte de a veni colegul tău de cameră. Îmi amintesc că am trecut pe acasă, m-am schimbat, am luat uleiul de masaj și lumânările și tu m-ai așteptat în față la Eminescu. Am mers de mânuță spre casa ta. Când am intrat în cameră, pe masă erau două pahare și o sticlă de vin. M-ai surprins plăcut. Am așezat lumânărelele, ai desfăcut sticla de vin și ne-ai turnat câte un  pahar fiecăruia. Am ciocnit, am dansat, ne-am luat în brațe, ne-am sărutat.

Imi pare rau, iubire , dar trebuie sa plec
Caci dragostea mea doare si asta te retine
Imi pare rau, iubire, sa stii ca toate trec,
Si vei fi bine, maine.

Sa stii ca te iubesc dar inima-mi bolnava
Picteaza boli fictive pe sufletul tau bun
Imi pare rau, iubire, ca inima ta draga
Este ranita si tu plangi acum.

Imi pare rau, iubire, caci ochii tai frumosi
Pierd zambete si culoare
Te-as mai iubi dar simt ca nu mai pot
Imi pare rau,iubire, ca te doare.