Scrisoarea a IX-a

Dragul meu copil al timpului,

Imi tot repet mie ca nu am nevoie de dragoste. Spun tuturor ca in viitor imi doresc o casa mare cu o biblioteca si mai mare, cu o gradina plina cu flori si copaci care sa inconjoare casa. Spun ca voi avea o pisica si un caine si voi fi fericita.
Uneori asta este ceea ce imi doresc. Dupa experienta cu copilul acela rasfatat caruia i-am fost baby-sitter am decis ca eu nu vreau copii. Din traumele copilariei mele mi-a ramas faptul ca nu vreau sa ma casatoresc. Nu vreau sa imi leg viata de un om si sa risc sa traiesc cu gandul ca basmul meu se poate transforma oricand intr-un cosmar. Nu vreau sa oblig un om sa ma suporte toata viata.
Dar, in secret, imi doresc, pe langa toate astea o familie fericita. Imi doresc alaturi un barbat care sa ma iubeasca, alaturi de care sa ma trezesc dimineata, care sa ma sarute dulce si sa imi spuna ca ma iubeste, apoi sa bem cafeaua impreuna sorbindu-ne din priviri, sa ne trezim cei doi copii, sa ii imbracam, sa ii ducem la scoala, sa fugim la serviciu si de la serviciu la meciul de fotbal al lui Mihnea si recitalul de balet al Alinei, copiii nostri frumosi, sa mergem acasa, sa gatim impreuna, sa mancam, sa ne jucam cu copiii, sa ii punem la somn si, in timp ce copiii dorm, sa bem un pahar de vin la lumina lumanarilor, doar noi doi.
Da, visez si eu la o familie fericita, la o viata linistita in doi, numai ca imi este atat de frica de toate lucrurile care ar putea merge prost incat incerc sa ma conving pe mine ca imi este bine singura, ca voi fi fericita doar eu cu cartile mele. Vreau sa cred asta! E mai simplu asa! Pacat ca realitatea imi contrazice teoriile. Copilul timpului tu viseaza, fii fericit! E atat de simplu sa fii fericit. Trebuie doar sa iubesti si sa fii iubit. Atat. Restul se aseaza de la sine.
Ai grija ce alegi,copile, si orice ai alege sa fie din dragoste.
Cu drag,
Lin.

Si barbatii au voie sa planga

E o tampenie sa spui ca barbatii nu au voie sa planga. Barbatii au voie sa planga cat de mult vor ei, oricat de mult simt ca trebuie sa o faca, oricat de mult simt ca au nevoie. Barbatii sunt oameni. Sunt diferiti de noi, femeile, dar sunt si ei oameni. Iubesc, simt, au nevoie de o imbratisare., au nevoie sa simta ca exista cineva care ii iubeste, caruia ii pasa de ei, de soarta lor.
Uneori, barbatii redevin copii. Pentru ca un barbat nu s-ar lasa invins niciodata. Insa copilul din el nu se teme de esec. Si, cand pierde, un copil plange. Atunci plang barbatii. Plang de la prea multe intrebari, plang din iubire, plang in bratele femeii pe care o iubesc, aceea langa care se simt in siguranta. Si barbatii plang. Si au voie sa plangă din orice motiv, pentru ca sunt oameni, pentru ca simt, traiesc, iubesc si pentru ca orice om are nevoie de o pauza la un moment dat.