Scrisoarea a IX-a

Dragul meu copil al timpului,

Imi tot repet mie ca nu am nevoie de dragoste. Spun tuturor ca in viitor imi doresc o casa mare cu o biblioteca si mai mare, cu o gradina plina cu flori si copaci care sa inconjoare casa. Spun ca voi avea o pisica si un caine si voi fi fericita.
Uneori asta este ceea ce imi doresc. Dupa experienta cu copilul acela rasfatat caruia i-am fost baby-sitter am decis ca eu nu vreau copii. Din traumele copilariei mele mi-a ramas faptul ca nu vreau sa ma casatoresc. Nu vreau sa imi leg viata de un om si sa risc sa traiesc cu gandul ca basmul meu se poate transforma oricand intr-un cosmar. Nu vreau sa oblig un om sa ma suporte toata viata.
Dar, in secret, imi doresc, pe langa toate astea o familie fericita. Imi doresc alaturi un barbat care sa ma iubeasca, alaturi de care sa ma trezesc dimineata, care sa ma sarute dulce si sa imi spuna ca ma iubeste, apoi sa bem cafeaua impreuna sorbindu-ne din priviri, sa ne trezim cei doi copii, sa ii imbracam, sa ii ducem la scoala, sa fugim la serviciu si de la serviciu la meciul de fotbal al lui Mihnea si recitalul de balet al Alinei, copiii nostri frumosi, sa mergem acasa, sa gatim impreuna, sa mancam, sa ne jucam cu copiii, sa ii punem la somn si, in timp ce copiii dorm, sa bem un pahar de vin la lumina lumanarilor, doar noi doi.
Da, visez si eu la o familie fericita, la o viata linistita in doi, numai ca imi este atat de frica de toate lucrurile care ar putea merge prost incat incerc sa ma conving pe mine ca imi este bine singura, ca voi fi fericita doar eu cu cartile mele. Vreau sa cred asta! E mai simplu asa! Pacat ca realitatea imi contrazice teoriile. Copilul timpului tu viseaza, fii fericit! E atat de simplu sa fii fericit. Trebuie doar sa iubesti si sa fii iubit. Atat. Restul se aseaza de la sine.
Ai grija ce alegi,copile, si orice ai alege sa fie din dragoste.
Cu drag,
Lin.

Si barbatii au voie sa planga

E o tampenie sa spui ca barbatii nu au voie sa planga. Barbatii au voie sa planga cat de mult vor ei, oricat de mult simt ca trebuie sa o faca, oricat de mult simt ca au nevoie. Barbatii sunt oameni. Sunt diferiti de noi, femeile, dar sunt si ei oameni. Iubesc, simt, au nevoie de o imbratisare., au nevoie sa simta ca exista cineva care ii iubeste, caruia ii pasa de ei, de soarta lor.
Uneori, barbatii redevin copii. Pentru ca un barbat nu s-ar lasa invins niciodata. Insa copilul din el nu se teme de esec. Si, cand pierde, un copil plange. Atunci plang barbatii. Plang de la prea multe intrebari, plang din iubire, plang in bratele femeii pe care o iubesc, aceea langa care se simt in siguranta. Si barbatii plang. Si au voie sa plangă din orice motiv, pentru ca sunt oameni, pentru ca simt, traiesc, iubesc si pentru ca orice om are nevoie de o pauza la un moment dat.

Iubirea adevărată e libertate în doi

Iubirea e ca o cutie de pantofi. Indiferent  de cât  de frumos ar fi ambalajul, nu poți  şti niciodată ce se află înăuntru. Cutia aia superbă, ambalajul ăla perfect poate ascunde o pereche superbă  de pantofi sau poate ascunde cei mai urâți papuci.
Iubirea e o loterie. Nu multi trag lozul cel mare! Nu multi se indragostesc cu adevarat si mai putin de jumătate din ei se îndrăgostesc de persoana potrivită. Lumea e plină de iubiri gresite. Oamenii se îndrăgostesc de persoane cu totul nepotrivite, persoane cu care nu au mai nimic în comun. Iubesc. Si iubirea aia ii face nefericiți. Iubesc o persoană alături de care, oricât de mult ar iubi-o, nu pot fi fericiți.
Iubirea nu e iubire atunci când fiecare râde la glumele lui sau râde fals la glumele celuilalt. Iubirea nu e iubire atunci când fiecare visează să zboare în altă direcție și nu e iubire atunci când îl obligi pe celălalt să te însoțească într-o călătorie ce nu-i aparține și pe care nu și-o dorește. Atunci când doi nu vibrează pe același portativ, când visați la povești diferite, când scrieți versuri care nu le completează pe ale celuilalt atunci iubirea nu mai este suficientă.
Dacă iubești pe cineva eliberează-l. Iar dacă nu il iubești cu atât mai mult. :) Nu te bloca într-o relație pe care nu ți-o dorești. Nu fi atât de egoist încât să te rănești singur. Iubirea adevărată înseamnă libertate în doi. Înseamnă să te simți la fel, sau chiar mai liber decât atunci când nu erai într-o relație. Înseamnă să zâmbești constant tocmai pentru că iubești și iubirea aia te face să fii pe un nor de unde lucrurile se văd frumos, de unde ai o priveliște minunată și reală asupra propriei tale vieți.
Iubirea adevărată e libertate în doi.

Inspirație

Nu e că nu te mai văd... Pur și simplu mi-am luat ochii de la tine...

Scrisoarea nr. 8

Dacă iubești pe cineva eliberează-l, lasă-l să plece și dacă va alege să rămână oricum înseamnă că te iubește și el, că tu ești cea alături de care vrea să fie... Dacă îl iubești nu îl obliga să îți fie alături atunci când nu vrea, când nu poate, când nu reușește. Dacă îl iubești oferă-i libertate, lasă-l să plece, lasă-l să aleagă. Dacă îi pasă va rămâne, dar dacă te iubește nu va trebui să aleagă, dacă te iubește tu vei fi singura lui opțiune, singura de care să îi pese, singura alături de care își va dori să se trezească în fiecare dimineață. Dacă te iubește te va iubi machiată, ciufulită, îmbrăcată, dezbrăcată, dezbrăcată de orice fel de inhibiții. Dacă te iubește, nu va iubi un ambalaj, îți va iubi sufletul, caracterul, visele. Te va privi și vei simți că nu își dorește să fie nicăieri altundeva decât lângă tine.
Dacă îl iubești cu adevărat eliberează-l, eliberează-te. Dacă ai îndoieli, dacă ai motive să te îndoiești înseamnă că nu e iubire. Iubirea e încredere, e dorința de a te trezi în fiecare zi alături de omul respectiv. Iubirea nu durează o viață de la sine... Iubirea are aripi, dar fără vânt îi este greu să zboare.
Lasă-l... Lasă-l să te caute, să te aștepte, să te dorească... Lasă-l să te privească lung, de la distanță, să simtă că nu te poate avea... Joacă-te... Joacă-te cu mintea lui, cu visele lui, fură-i nopțile, fură-i somnul... Și ziua fugi... Fii frumoasă, dispari, apari, caută-l, dă înapoi. Lasă-l să te iubească... Apoi iubește-l și tu... Fii curioasă, fii acolo, zâmbește-i, dă-i aripi, arată-i că îți pasă, că și tu îl vrei, că nu contează nimic atunci când îți zâmbește. Încântă-i simțurile cu prezența ta, cu parfumul tău, cu rochiile tale colorate, monocrome, încântă-l.
Mulțumește-i pentru flori, lasă-l să îți sărute mâna, spune-i cât de mult îl placi, dar nu fi niciodată prea disponibilă, prea lipicioasă, nu îl sufoca. Lasă-l să te vrea... Să te dorească, să simtă că îi lipsești, să simtă un gol când nu ești, să îmbrățișeze perna pe care ai dormit aseară și să se gândească cum ar fi dacă te-ar ține acum în brațe.
Arată-i că ai încredere în tine, că te iubești, că știi că ești frumoasă. El nu are nevoie de nesiguranțele tale, dar e bine să nu fie niciodată sigur că te are. Trebuie să încerce să te cucerească mereu. Să te iubească mereu, mereu mai mult și mai pătimaș. Lasă-l să te piardă, să te recâștige cu flori, cu zâmbete, atenție, gesturi tandre. Lasă-l să te cunoască, dar nu te dezvălui niciodată complet. Nu îi arăta niciodată cine ești , lasă-l să caute, să vrea să afle mai mult, dar să nu te cunoască niciodată întru totul.
Zâmbește, fugi, lasă-te prinsă, fă-l să înțeleagă cât de norocos este că te are și că și tu știi că ești norocoasă pentru că îl ai.
Fii frumoasă, fii spontană, dar nu fi niciodată prea lipicioasă, nu îl sufoca și nu îl lăsa să te sufoce. :)

Cu drag,
Lin.

Scrisoarea nr. 7

Bună

M-am trezit cu un zâmbet până la urechi și nu mă pot opri din zâmbit... Nici nu îmi doresc... Mă bucur că am acceptat o provocare și îmi place cum au evoluat lucrurile. Sper ca lucrurile să continue așa, pentru că îmi place, pentru că te plac. Pentru că de fiecare dată când ne vedem pe fețele noastre rămâne un zâmbet tâmp, pentru că îmi place felul în care mă privești, pentru că nu îmi doresc să aflu cum se termină povestea asta. Momentan vreau să dureze la nesfârșit. Să zâmbim etern uitându-ne unul la celălalt, să ne privim în ochi și să știm că acela e locul în care vrem să fim. Să dansăm, să te calc pe picioare, să cânt, să ne fixăm unul pe celălalt și să ne întrebăm „Ce?”, să nu vreau să te las să pleci, să îți dorești să mai rămâi, să ne ținem de mână... Îmi place cum mă ții de mână... Îmi plac ochii tăi și buzele tale și parfumul tău și te plac. Hai să vedem ce se întâmplă, fără să ne facem prea multe planuri, fără să avem așteptări prea mari unul de la celălalt. Viața e prea scurtă pentru a face planuri. Ea trebuie trăită, iubită și atât.
Nu e iubire... Nu încă... Momentan sunt floricele și fluturași și gâzulițe zburând prin stomac, prin creier, prin suflet. Hai să ne zâmbim azi ca și cum mâine nu ar exista. Fără planuri de viitor, fără prea multe speranțe. Hai să încercăm. Mergem înainte, lăsăm lucrurile să evolueze de la sine și vedem ce iese. Ia-mă de mână și hai! Hai să visăm!

Cu drag,

Lin.

Corespondenta

Nu stiu cine esti. Nu stiu daca imi doresc sa aflu. Imi place visul acesta in care m-am aruncat alaturi de tine. Imi place scrisul tau. Imi plac florile pe care mi  le trimiti in fiecare duminica si vocea pe care am auzit-o doar o data! Ma faci sa zambesc. Ai putea fi oricine... Stiu. Dar momentan nu imi pasa.
Cu drag,
Lin.

letter no.5

Hey there!
There is nothing that I must forgive you! But I can't let go! I am still thinking of you! I don't think I miss you! But I guess I would like to know how you're doing. Are you happy? I don't know if I am! Not because of you! Perhaps I don't try enough! But you know: sometimes I am tired of even trying! I'm a little weak! A little childish! Maybe a little more! Just myself! Still myself! And you? How about your life? Is it anything that you wish you hadn't done? Anything you'd like to change? As for me, maybe most of it! Too many wrong choices! You're not one of them! Perhaps I didn't do wrong choices! In the end they turned out to be right experiences! I hope I have learned from them! And if I didn't, those experiences will come back haunting me, 'till I learn! Never step back from anything! I do it all the time! It's not a good feeling!
P.S. I am invisibile to you, you're not invisible to me!!! :)
Lin